Oală din lut, cunoscută și sub denumirile de chiup sau gavăn. Are formă de borcan, cu corpul ușor îngustat spre bază, gât scurt, buză groasă și răsfrântă spre exterior și gură largă. Era utilizată în gospodăriile tradiționale pentru conservarea și păstrarea verdețurilor în saramură, precum mărarul și frunzele de viță-de-vie, dar și pentru păstrarea altor produse alimentare și pentru acrirea borșului. Cromatica: maro-roșiatică închisă, cu nuanțe pământii. Suprafața exterioară este aspră și neuniformă, prezentând zone înnegrite, pete cenușii și irizații gălbui-maronii. Vasul este smălțuit parțial. La interior, smalțul de culoare galben-brună acoperă întreaga suprafață, conferindu-i impermeabilitate. La exterior, smalțul este aplicat până la nivelul umărului vasului. Decor: pe „umărul” vasului este vizibilă o linie orizontală, fin incizată. Particularități funcționale: lipsa toartelor permitea așezarea vaselor unul lângă altul, facilitând economisirea spațiului în cămară sau beci. Gura largă permitea acoperirea conținutului cu o petică, un capac plat din lemn sau un ciob de lut, peste care putea fi așezată o piatră de râu pentru a menține verdețurile complet scufundate în saramură. Stare de conservare: vasul prezintă o ciobitură la buză, pete și zone în care stratul de glazură este șters. Suprafața prezintă mici zgârieturi, exfolieri fine și urme de eroziune.