Compoziție cu subiect istoric, în format orizontal. Câmp de luptă deschis, în care pictorul surprinde încăierarea trupelor de cavalerie inamice. Centrul de interes cade în primul plan, în special asupra calului doborât împreună cu soldatul său (aproape singurul element static al compoziției). În jurul lor se află călăreți cu săbiile ridicate (unul purtând un drapel verde înfășurat), pe cai aflați în galop, care se deplasează cu viteze diferite și în diverse direcții, sugerând astfel amploarea spațiului de desfășurare a luptei și continuitatea acțiunii. În prim-plan, pictorul redă cu mai multă claritate personajele, oferind detalii privind echipamentul, armele, uniformele și chiar expresiile faciale ale soldaților, precum și piesele de harnașament ale cailor. Toate acestea capătă însă dimensiuni din ce în ce mai mici și devin tot mai estompate în planul îndepărtat. Spre linia orizontului se observă doar dâre de fum care se ridică spre cer. Culorile sunt aplicate în straturi, fiind vizibile urmele pensulei pe suprafața de lucru. Pentru redarea câmpului de luptă, acoperit cu vegetație ierboasă, au fost utilizate nuanțe vii de verde-gălbui, verde-albăstrui și ocru în prim-plan. În depărtare, tonurile de verde se deschid treptat, trecând în nuanțe de albastru-violet ușor întunecate, care contrastează cu tușele de galben intens și oranj-roșcat estompat de pe suprafața cerului. Pentru redarea animalelor au fost folosite nuanțe de cafeniu, ocru, negru și gri. Uniformele cavaleriei sunt specifice trupelor otomane și ruse din secolul al XVIII-lea, predominând culorile roșu, alb și galben.