În nuvele vom regăsi aceeași ”înclinare către dramă”, în proza scurtă se vede, aproape peste tot. Făcând abstracție de povara uriașă a romanelor, nuvelistica lui Rebreanu nu este cu nimic mai prejos – ba, în anumite privințe, este chiar superioară-celei a confraților săi din epocă și în contextul evoluției speciei la noi ea marchează chiar priorități. Coperta anterioara este de culoare albă, cu culoare neagră este scris titlul și autorul. Coperta posterioară este de culoare albă, pe mijloc este o referință de Constantin Cubleșan.