Volumul oferă o analiză critică asupra poeziei și mitopo(i)eticii eminesciene din perspectiva grilei existențiale și a „nodului tragic”, conceptualizat ca punct de convergență al tuturor dimensiunilor existențiale. Studiul evidențiază tensiunea ontologică drept element definitoriu al eminescianismului, tradusă într-un sinergism ce depășește atât armonia clasică descrisă de Tudor Vianu, cât și sinestezia de tip baudelairian. În acest cadru, ființarea pentru plinul sufletesc și ființarea pentru golul sufletesc (nimicul, în accepțiunea sartriană) se integrează într-un acord unic, sinergetic.