Cartea de față, placheta de ode în proză, e dedicată pedagogilor, care păreau a fi veșnic tineri și ferice, de parcă ar fi trăit cât lumea. Această carte s-a creat pentru realizarea dezideratului de a smulge de la eternitate clipa memoriei. E un demers al trudei asidue, o mostră de perseverare în ceea ce numim dedicație pentru propășirea neamului prin profesare universitară, cercetare științifică, ziaristică, activitate managerială, didactică, abilitatea de a fi om. Coperta anterioara este de culoare albă, pe mijloc este un desen, cu culoare albastru închis este scris titlul și autorul. Coperta posterioară este de culoare albă, pe mijloc este o referință.