Scrise parcă sub imperativul unei urgențe, poemele de-acum ale lui Vasile Iftime întemeiază o metamorfoză. De aici până la invocarea lui Dumnezeu sau la imaginarea unui dialog cu el nu e decât un pas, pe care Vasile Iftime îl face pentru a da o altă formă golului care, în surdină, îl bântuie totuși. Coperta anterioara este de culoare gri, pe mijloc este un desen, cu culoare albă este scris titlul și autorul. Pe coperta posterioară de culoare policrom, pe mijloc este o referință scrisă de Mircea A. Diaconu cu culoare albă.