Acest document este o Lucrare despre ,,Starea actuală a problemei capacității de muncă a nevăzătorilor”,ce a fost publicat în anul 1935.Lucrarea este scrisă de Profesorul Simion Mihailovici Subbotin.Textul analizează percepția greșită a societății asupra persoanelor nevăzătoare ,combatând ideea că aceștia ar fi incapabili de muncă.Autorul explică modul în care restul simțurilor (pipăitul ,auzul, mirosul) și memeoria spațială se dezvoltă compensatoriu la persoanele care și-au pierdut vederea.Subotin Simion ne scrie că organul vederii nu este indespensabil pentru toate activitățile ,așa cum cred persoanele toate care văd.El descrie modul în care nevăzătorii învață să asculte și să pipăie cu o precizie mult mai mare ,trasformând aceste percepții în reprezentări spațiale complexe. Așadar,dizabilitatea vizuală nu reprezintă un ipediment pentru integrarea socială,cu condiția că aceasta să nu fie însoțită de alte afecțiuni organice grave care să afecteze rezistența generală a organismului.