Cântar – ocă, unitate de măsură a greutății, alcătuit dintr-un taler (ocaua) și o pârghie din lemn. Talerul (ocaua) are formă cilindrică, cu marginile confecționate din scoarță de salcie. Fundul este confecționat dintr-o țesătură deasă, fixată de structura lemnului. Pârghia este cilindrică, alungită, realizată din lemn masiv. Unul dintre capete este îngroșat, pentru echilibrarea instrumentului. În corpul ei este fixat un cârlig metalic, destinat suspendării talerului. În apropierea cârligului se observă două crestături, urmate de trei orificii – puncte de reglare sau de gradație. Prin aceste orificii trec funii scurte de piele. Talerul este legat cu un șnur dispus încrucișat, care asigură fixarea acestuia de pârghie. Nodurile contribuie la fixarea și stabilizarea talerului în timpul cântăririi. Piesa a fost fabricată de un meșter artizan în satul găgăuz Baurci la începutul secolului al XX-lea. Astfel de cântare au fost folosite în diverse domenii: în agricultură și la vânătoare, în bucătărie și în comerț. Deși nu se remarca prin precizie, însă era potrivit pentru utilizarea în viața țăranilor.