Dangă (fier de însemnat vitele) – unealtă gospodărească din fier, utilizată pentru marcarea animalelor domestice (vite, cai). Este alcătuită dintr-o tijă metalică, al cărei capăt este ramificat în patru brațe. Două dintre acestea sunt nituite sub forma literei „K” („C”), iar celelalte două sub forma literei „B” („V”), în oglindă, formând un semn distinctiv. Istoric: Dangaua reprezenta un însemn de proprietate, simbolurile sau literele de pe aceasta indicând apartenența animalelor la un anumit gospodar sau la o comunitate. Proprietarul păstra dangaua și o folosea anual, în perioada primăverii, când vitele erau scoase pentru prima dată la pășunat, pentru marcarea animalelor tinere. Procedeul de însemnare consta în încălzirea fierului în jarul unui foc mic, până devenea roșu, apoi aplicarea acestuia pe coapsa animalului. Arsura superficială lăsa pe pielea animalului un semn permanent, corespunzător simbolului de pe dangă. Marcarea cu dangaua avea rol practic în evidența șeptelului și în identificarea animalelor pierdute sau rătăcite. Totodată, constituia un mijloc de protecție împotriva furtului, deoarece semnul imprimat pe animal indica proprietarul sau satul de origine. În cazul în care un animal era sustras și dus la vânzare într-o altă localitate, dangaua putea demonstra apartenența sa reală și demasca falsul proprietar.