Fierul de călcat este confecționat din fontă și are formă triunghiulară. La partea superioară prezintă o protuberanță în formă de butoi, care avea rolul practic de a închide capacul fierului, dar și un rol decorativ. Acest fier de călcat funcționa cu ajutorul cărbunilor aprinși introduși în corpul său, care încălzeau talpa fierului, permițând astfel netezirea rufelor. Fierul prezintă un mâner din lemn în partea superioară, pentru a putea fi manevrat cu ușurință. Baza mânerului este formată din două plăci unite prin nituri. Pe laterale și în partea din spate prezintă orificii rotunde, care permiteau evacuarea fumului produs de cărbunii aprinși. Capacul are câte șase dinți pe ambele părți. Pe interiorul capacului, sub zăvor, este ștanțată cifra [4], care indică mărimea fierului. Fierul de călcat are în interior un grătar detașabil. Curiozități: În perioada de început a dezvoltării fierului de călcat, greutatea acestuia era considerată principalul indicator al calității. Un fier de călcat vechi putea cântări până la 15 kg (cele moderne cântăresc între 0,8 și 3 kg).