Meșteșug folosit la călcarea hainelor, încălzit cu cărbuni, cunoscut și ca fier de călcat cu jar. Acest tip de fier de călcat era folosit înainte de apariția electricității. Se umplea cu cărbuni încinși, iar căldura degajată era folosită pentru a călca haine. Necesita atenție sporită în utilizare, din cauza riscului de arsuri sau incendiu.
Are forma trapezoidală, cu partea frontală ușor ascuțită pentru a facilita netezirea materialului în colțuri. Mânerul din lemn, cu forme rotunjite și linii decorative, montat pe un cadru metalic pentru a izola căldura și a permite manipularea în siguranță.
Are un capac mobil, care se poate ridica pentru a introduce cărbuni în interior. Capacul este prevăzut cu dinți zimțați pe margine, un element decorativ dar și funcțional. Iar cele două deschideri semicirculare în partea din față, permit aerului să circule și să mențină jarul aprins.
| Deținător |
MIESM - Muzeul de Istorie și Etnografie Slobozia Mare |
| Datare |
1900 |
| Autor/Meșter |
Uzina Mecanică din Chișinău; RSS Moldovenească |
| Loc descoperire |
Slobozia Mare |
| Sit arheologic, Zonă etnografică |
Zona etnografică de Sud; moldoveni |
| Numărul de registru |
PMC-1 |
| Proveniență |
Republica Moldova, r-nul Cahul, s. Slobozia Mare |
| Tehnică |
Prelucrare |
| Domeniu |
ETN - Etnografie |
| Lungimea (Cm) |
18,5 |
| Înalțimea (Cm) |
11 |
| Lungimea mânecii (Cm) |
10,5 |