Netezitor de rufe – piesă din lemn, realizată manual, de formă dreptunghiulară și alungită, prevăzută cu o față zimțată (ondulată) și una plană. La unul dintre capete este prevăzută cu un mâner perforat, destinat suspendării în cui. Obiectul nu prezintă elemente decorative. În terminologia populară este cunoscut sub denumirile de netezitor, mângălău, măngălău sau rubel.
Netezitorul era utilizat atât la frecarea rufelor în timpul spălatului, cât și la netezirea țesăturilor groase după uscare. Pentru netezire, rufele ușor umezite – cămăși, prosoape, fețe de masă sau alte țesături din pânză – erau înfășurate strâns pe un sul (sucitor) din lemn. Sulul era așezat pe marginea mesei, iar netezitorul era deplasat înainte și înapoi peste acesta, cu partea zimțată orientată spre sul. Prin apăsarea puternică și mișcările repetate, țesătura era îndesată, netezită și căpăta un aspect uniform, înlocuind astfel călcarea cu fierul de călcat.
Netezitoarele se întâlnesc într-o mare varietate de forme și dimensiuni, fiind realizate mai late sau mai înguste, drepte ori ușor curbate, cu zimți mai mici sau mai pronunțați. Aceste diferențe sunt determinate atât de tradițiile locale de prelucrare a lemnului, cât și de tipul țesăturilor pentru care erau folosite.
În gospodăria tradițională, netezitorul de rufe a reprezentat o unealtă indispensabilă până la răspândirea fierului de călcat metalic, fiind utilizat în special pentru întreținerea țesăturilor din in, cânepă și bumbac.
| Deținător |
MTCA - Muzeul Tinutului Cahul |
| Datare |
sec. 20 |
| Autor/Meșter |
Necunoscut |
| Numărul de registru |
PMC-1139 |
| Tehnică |
Tăiat, cioplit, răzuit |
| Domeniu |
ETN - Etnografie |
| Lungimea (Cm) |
37,5 |
| Lățime (Cm) |
8,5 |
| Grosime (Cm) |
5,5 |