Vas de mari dimensiuni, cu corp rotunjit și bază îngustă, ușor alungit pe verticală. Gâtul este înalt, cilindric și strâns, terminat cu o buză ușor evazată, potrivită pentru turnare. Este prevăzut cu un singur mâner scurt și gros, plasat pe gât, care asigură o priză fermă la manipulare. Suprafața vasului este de culoare maronie naturală, specifică lutului ars fără glazură. Pe zona gâtului și în jurul mânerului se observă depuneri de material albicios – probabil urme de lut refractar din procesul de ardere sau reparație tradițională. Nu prezintă decor pictat sau incizat, fiind un obiect utilitar, destinat uzului cotidian. Vasul era folosit pentru păstrarea lichidelor, precum apă, lapte, borș sau vin, în gospodăriile tradiționale. Forma alungită a corpului și gâtul îngust permit conservarea conținutului, reducând evaporarea și pătrunderea impurităților. Poate fi considerat un vas de provizii sau un recipient de tranziție între oală și ulcior. Vasul putea fi păstrat în cămară sau în beci, uneori acoperit cu o cârpă sau dop din ceară ori lemn. Simplitatea formei indică un meșteșug bine exersat, cu accent pe utilitate.