Imaginea îl reprezintă pe principele Vladimir Cantacuzin împreună cu soția Sofia (numele de fată Miciu, din prima căsătorie Șafirov, originară din Basarabia). Soții sunt reprezentați din față, bust. Vladimir este îmbrăcat în uniformă militară: tunică de culoare închisă cu gulerul pe gât, capul descoperit, cu barbă tunsă scurt. Sofia este îmbrăcată în rochie neagră, cu guleraș alb pe gât, cu părul strâns în coc de-asupra capului. Fotografia este realizată într-un atelier renumit, proprietarul fiind și fotograful țarului Nicolai al II-lea. Este lipită pe suport de carton (passepartout). Pe față, în partea de jos, se regăsește marca atelierului: un cerc în care este inscripționat „P. Pavloff a Moscou”, precum și anul „1904”. Pe versoul fotografiei se regăsește mențiunea cu privire la atelier și două sigle: una cu monograma proprietarului, iar a doua cu anul fondării atelierului (1891). Cantacuzin este o familie boierească română, care a dat domni în Țara Românească și Moldova. Cantacuzinii s-au stabilit în Basarabia la sfârșitul secolului XVIII - începutul secolului al XIX-lea. Cel care s-a stabilit cu traiul în Basarabia a fost Gheorghe, fiul lui Matei Cantacuzin, de la el pornește ramura basarabeană a acestui neam. Vladimir Cantacuzin (1872-1937) este fiul lui Gheorghe (Iurie) Grigore Cantacuzin (1848-1899), fost prefect de Chișinău. A fost militar de profesie, ajungând la gradul de general-maior, participant la Războiul ruso-japonez, Primul Război Mondial și Războiul civil din Rusia. În 1920 reușește să se întoarcă în Basarabia, unde se stinge din viață în 1937.