Telefonul TAI-43 (Aparat de telefonic cu inductor model 1943) este un dispozitiv al sistemului MB (alimentat de o baterie locală) cu apel inductor. Corpul telefonului se află într-o cutie de formă dreptunghiulară cu capac pliabil, cu închizătoare automată, din bachelită de culoare cafenie. Pe suportul receptorului se găsește logo-ul producătorului: steaua și receptorul suprapus, înscrise într-o circumferință – Uzina de telefoane din Permi. În dreapta, pe partea laterală, se găsește manivela inductor din fier cu mâner negru. Receptorul este de culoare neagră și este prins de bază cu un ștecher. Pe receptor este un buton oval, care se ține apăsat la transmiterea mesajului și în stare liberă la recepționarea mesajului. Telefonul mai este dotat cu ieșiri pentru contact: [Л1] și [Л2] se folosesc pentru fixarea cablului la conexiunea cu alt telefon, [ГЗ] – contact cu pământul, [ШК]- buton care răspunde de controlul liniei telefonice. Sub capacul receptorului se găsește bateria telefonului – [165 Л] cu puterea de 1,5 V, cu logo-ul producătorului: [ВСЗ] (Воронежский станкостроительный завод) – Uzina de mașini-unelte din Voronej. Pe suprafața interioară a capacului de bachelită cafenie, există o schemă electrică a dispozitivului și instrucțiuni pentru utilizarea aparatului, pe plăci de zinc. Conexiunea între aparatele TAI-43 se realizează prin cablu P-174, pe o lungime de 25 km, iar pe calea aerului – până la 250 km. Istorie: Primul telefon sovietic ”TAI-43” a fost creat în anul 1943, de Olga Repin, pe baza telefonului german de campanie FF-33. Acest model de telefoane a intrat în dotarea armatei sovietice în a doua parte a războiului doi mondial. Inițial cutia telefonului era din lemn, iar în perioada anilor 1947-1957 – din bachelită. În anul 1957 TAI-43 a fost înlocuit de telefonul de campanie TA-57.