Obiect metalic din bronz, în formă de pară, deschis în partea inferioară și prevăzut în interior cu o limbă mobilă care, lovindu-se de pereții clopotului, produce sunetele caracteristice. Pe corpul clopotului, la exterior, se află o inscripție în relief, cu caractere chirilice de mari dimensiuni: „ЛИТЬ ВЬ МОСКВЪ НА ЗАВОДЪ АНДРЕЯ ДМИТРIЕВИЧА САМГИНА”, indicând locul confecționării. În partea superioară, pe brâul de centură, sunt dispuse, în friză, două motive floral-vegetale. Tot în partea superioară sunt prevăzute patru urechi de prindere. În zona gurii prezintă mai multe linii concentrice în relief. Limba clopotului este confecționată din fier. Cromatică: culoarea naturală a metalului patinat. Istorie: Până în anul 2015, piesa a fost amplasată în clopotnița Catedralei din Cahul. Clopotele fac parte integrantă din cultul creștin încă din cele mai vechi timpuri și sunt realizate însoțite de rugăciune. Ele sunt turnate dintr-un aliaj special de bronz, alcătuit în principal din cupru și staniu, la care pot fi adăugate, în anumite proporții, nichel și argint. Puritatea aliajului constituie o condiție esențială pentru obținerea unui clopot de calitate. După turnarea în matriță, un rol important în calitatea sonoră a clopotului îl are procesul de răcire controlată și de stabilizare a aliajului, desfășurat pe parcursul unei perioade de una până la două luni. Armonia sunetelor unui clopot depinde în mare măsură de profilul și proporțiile sale. Din acest motiv, turnarea unui clopot presupune respectarea unor reguli tehnice foarte stricte. Clopotele sunt trase la începutul slujbelor importante și în anumite momente ale desfășurării acestora. De asemenea, ele marchează diferite evenimente din viața comunității: adormirea în Domnul a unui credincios, când sună prelung, rar și tânguios, precum și situații excepționale, precum incendii, războaie, calamități, inundații sau grindină, când bat rapid, cu rol de alarmare.