Dispozitiv etanș din sticlă, de formă cilindrică, cu pereți groși, utilizat pentru păstrarea și distribuirea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon. Corpul sifonului este realizat din sticlă transparentă, cu nuanță galben-închisă. Capul de umplere și evacuare este din aluminiu, fix, și se continuă cu un tub de sticlă amplasat central în interiorul recipientului. Sistemul de distribuire a apei carbogazoase este alcătuit dintr-un ansamblu de pârghii, arc, mâner de acționare și un tub de sticlă care ajunge până la partea inferioară a recipientului. Corpul din sticlă este șlefuit în fațete. Pe corpul sifonului, pe un medalion, se află următoarele inscripții: pe circumferință, cu majuscule, [FABRICA CAHUL]; pe orizontală, în trei rânduri, [FOND. / 1897 / V. GUȚU]. Pe capul de umplere este ștanțată inscripția „Victoria”. Pe fundul piesei se află o inscripție în relief: monograma formată din literele „T” și „S” suprapuse, iar pe circumferință – „TURDA”. Sifonul era umplut cu apă carbogazoasă la punctele special amenajate în acest scop. Istorie: Istoria sifonului începe în anul 1767, când chimistul englez Joseph Priestley a obținut primul pahar de apă carbogazoasă artificială. Termenul „sifon” a fost utilizat pentru prima dată în anul 1798. În România, în anul 1905, a fost înființată o fabrică pentru îmbutelierea apei carbogazoase naturale. Se consideră că aceasta a fost prima fabrică de sticlă din România specializată în producerea recipientelor pentru sifon. Sticle pentru sifoane au mai fost fabricate la Mediaș, Turda, Azuga, Târgu Mureș, București și Sibiu. Acestea erau transparente sau colorate în albastru, verde ori galben. Numele fabricilor, precum și numele și adresa proprietarilor sifonăriilor erau inscripționate pe recipientele din sticlă. La comandă puteau fi aplicate și diverse elemente decorative, precum emblema fabricii sau a proprietarului sifonăriei. Un alt element de identificare a proprietarilor îl constituiau inscripțiile gravate pe capul sifonului. În perioada interbelică au apărut numeroase sifonării. Sifonul era nelipsit de pe mesele cârciumilor, ale teraselor de vară și din gospodăriile particulare.