Clopoțelul, datat la sfârșitul secolului al XIX-lea, reprezintă un obiect utilitar și decorativ specific epocii, realizat din bronz. Forma sa este clasică, cu corp ușor evazat și mâner superior, conceput pentru a facilita manevrarea. Suprafața metalului prezintă o patină naturală, dobândită în timp, care conferă obiectului un aspect autentic și indică vechimea sa. Din punct de vedere funcțional, astfel de clopoțele erau frecvent utilizate în spații domestice, instituționale sau comerciale pentru semnalizarea prezenței, chemarea personalului sau marcarea unor momente specifice.