Topor cioplit din silex, așchiat pe ambele fețe din epoca paleolitică (din grecescul palaiós – vechi și líthos – piatră, sau epoca veche a pietrei). Pe avers suprafaţa toporului este zgrunţuroasă, de culoare sură-albăstruie, pe revers suprafaţa toporului este netedă de culoare albă. Un capăt al toporului este mai îngust și rotunjit la partea terminală pentru ținerea lui fermă în mână, tăișul este lat, aplatizat şi arcuit, folosit pentru spintecat. În secțiune piesa este trapezoidală. Topoarele de mână aveau în epoca antică, probabil, o întrebuințare universală, fiind de mare ajutor pentru săpat, pentru spargerea nucilor sau a oaselor de animal etc. Piesa a fost descoperită de arheologul Mihai Onilă în regiunea r. Răut.