Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău se află în centrul istoric a capitalei pe str. A. Mateevici 60 A,  în „Clădirea fostului castel de apă cu foișor de foc jum. II sec. XIX” – monument de istorie și arhitectură de categorie națională, cu nr.195 în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat  –  cunoscut ca Turnul de apă, unde se desfășoară activitatea expozițională de baza și sunt amplasate birourile administrației și a colaboratorilor muzeului. 

        Muzeul de categorie locală se află la balanța Primăriei în subordinea Direcției Cultură a Consiliului Municipal Chișinău. Patrimoniul muzeal constituie cca 26 mii de unități păstrare (exponate),  dintre care, în expoziției permanentă sunt expuse 1075 unități. Restul obiectelor se păstrează în Arhiva muzeului amplasată pe adresa str. București 68, în clădirea Direcției Cultură a Primăriei Municipiului Chișinău. 

        Muzeul este cunoscut ca Turnul de apă, deoarece aici la început își avea sediul instituția furnizoare de apă potabilă din orașul gubernial. Clădirea turnului datează cu sfârșitul secolului al XIX- lea, ca parte componentă a apeductului orășenesc, amplasat pe cel mai înalt punct al orașului de la acea perioadă. Odată cu construcția apeductului a apărut și prima rețea de canalizare din Chișinău, proiectată în perioada administrației primarului Carol Schmidt. Sistemul alimenta cu apă zona centrală a orașului, și avea o capacitate de 200 mii de căldări de apă pe zi. Din 1892 până în 1940, clădirea a servit drept turn de apă, atâta timp cât a funcționat apeductul, iar din 1940 a fost folosită ca turnul pompierilor, alături localizându-se unitatea de pompieri. Înălțimea turnului până la cornișă este de 27 m. În interiorul turnului s-a păstrat scară metalică în formă de spirală fabricată la Uzina de feronerie Ștefan Sârbu – Serbov. Pereții au fost construiți din piatră de calcar din fluviul Nistru și au o grosime la bază de 2 m și 0,60 m la nivelul de sus, suprafața totală constituind circa 240 m².

        A fost o perioadă când clădirea a fost trecută la balanța Universității de Stat din Chișinău, fiind utilizată ca observator. 

        În 1979, prin decizia Consiliului Comitetului Executiv Orășenesc, idee susținută prioritar de vicepreședintele Elena Apostol, s-a decis deschiderea unui muzeu urban. Însă, ideea a prins contur abia în 1985. În interiorul turnului s-a menținut scara spiralată, iar o inovație modernă a constituit ascensorul, instalat în 1985. Clădirea a fost avariată în timpul cutremurelor din anii 1977 și 1990, și din acest motiv construcția a fost abandonată pentru un timp. În anul 2000, muzeul s-a redeschis, însă doi ani mai târziu a fost din nou închis pentru renovare.  Din 2013, după reparația capitală și reutilare, edificiul s-a deschis pentru vizitatori.

        În prezent, Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău găzduiește expoziția permanentă „Istoria orașului”, exponatele căreia datează cu perioada cuprinsă între sec. XVI - XX. La ultimul nivel, în Sală panoramică a clădirii se organizează expoziții temporare de pictură, fotografii, documentare, concerte etc.