Radioreceptor de tip superheterodină de clasa a III-a, cu 4 tuburi electronice (1A1P, 1K1P, 1B1P și 2P1P). Funcționează pe două lungimi de unde: UL (2000...732 m) și UM (577...187 m). Cutia dreptunghiulară din bachelită de culoare maro. Pe panoul frontal sunt dispuse: difuzorul încorporat acoperit cu țesătură, scala orizontală pe care este scrisă în rusă denumirea aparatului „Искра” (Iskra), două butoane de reglaj (unul este lipsă) și o tijă de selectare a undelor. Pe panoul din spate sunt câteva borne, denumirea aparatului și date tehnice. Caracteristici tehnice: gama de frecvențe – 200...3000 Hz, puterea nominală de ieșire – 150 mW, sensibilitatea – 400 mkV, selectivitatea – 15/25 dB, sursa de alimentare – baterii anodice. A fost produs între anii 1953 și 1963. A aparținut lui Avram Hâncu, originar din s. Dahnovici, r-nul Hâncești, deportat în Siberia.