Piesa a fost confecționată din ghips la comanda primului director al muzeului, Alexei Pecerski. Ea reprezintă prototipul Monumentului bătăliei de la Cahul, situat la ieșirea din orașul Vulcănești. Monumentul este alcătuit din bază, fus și capitel. Baza are formă pătrată și este prevăzută cu șapte trepte. Fusul este decorat cu caneluri verticale, iar capitelul are formă pătrată. Deasupra capitelului, pe un bulb metalic, este montată o cruce din lemn prevăzută cu o semilună din carton. Istorie: Monumentul a fost inaugurat în anul 1849, pe malul râului Cahul, pe locul unde s-au desfășurat importante acțiuni militare în timpul războiului ruso-turc din 1768–1774. Acesta a fost ridicat pe colina unde, potrivit tradiției, în timpul bătăliei fusese amplasat cortul Marelui Vizir. Autorul proiectului a fost arhitectul din Odesa, Franz Boffo, iar executarea și conducerea lucrărilor au fost încredințate arhitectului din Reni, Van der Schroeff. Monumentul reprezintă o coloană dorică, ridicată pe un postament alcătuit din trepte. Coloana are o înălțime de 25 m și este încununată de un capitel deasupra căruia se înalță o cruce metalică. Pe fațada nordică este sculptată stema familiei Rumianțev, însoțită de deviza latină „Non solum armis” („Nu numai prin arme”). Sub stemă se află o placă comemorativă cu o inscripție în limba rusă, care menționează victoria obținută de contele Petru Rumianțev la 21 iulie 1770 asupra armatei otomane conduse de Marele Vizir Halil Pașa. Pe fațada sudică a bazei este amplasată o altă placă comemorativă, cu o inscripție în limba rusă, care consemnează că monumentul a fost ridicat din ordinul împăratului Nicolae I, în timpul guvernatorului general al Novorosiei și Basarabiei, contele Mihail Voronțov, și al guvernatorului militar al Basarabiei, Fiodorov.