Este un roman confesiv, scris într-un ton lucid și uneori ironic, în care naratorul – un om trecut prin viață și ajuns la vârsta maturității târzii – își reconstituie trecutul, reflectând asupra alegerilor, greșelilor și oamenilor care i-au modelat destinul. Cartea explorează teme precum deziluzia, iubirea pierdută, raportarea la regimul sovietic și la realitățile sociale ale Moldovei, dar și căutarea propriei identități într-o lume schimbătoare. Busuioc combină observația psihologică fină cu un stil elegant și ironic, construind un portret al omului prins între aspirații și compromisuri. Romanul devine astfel o meditație asupra vieții, timpului și memoriei – cu „norii” ca simbol al aparențelor luminoase și „umbra” ca reflecție a ceea ce rămâne ascuns. Coperta anterioară a cărții este în culorile alb, verde, și negru. Pe copertă este poza lui Aureliu Busuioc. Autorul cărții, titlul și editura sunt scrise în culorile negru și verde. Sus este scris „Dialoguri la focul din vatră”, iar în partea de jos a cărții este indicată Editura Prut. Coperta posterioară este în culoare verde. La mijlocul copertei este scris titlul cărții, Colecția „Dialoguri la focul din vatră” și autorii cărții, iar mai jos sunt scrise note de Eugen Lungu și Mircea V. Ciobanu.