Al doilea volum de poezie al autoarei, continuând linia lirică începută în „Adagio” (1989), acest volum reflectă o profundă introspecție și o sensibilitate rafinată, caracteristice stilului autoarei. În „Soliloc”, autoarea explorează teme precum singurătatea, iubirea și efemeritatea existenței, abordându-le printr-o scriitură concisă și meditativă. Volumul se remarcă printr-o structură poetică ce îmbină lirismul cu reflecția filosofică, oferind cititorului o experiență literară profundă. Această lucrare consolidează statutul Călinei Trifan în peisajul literar basarabean, fiind apreciată pentru originalitatea vocii sale poetice și pentru capacitatea de a transpune trăirile interioare în imagini literare sugestive.