Romanul explorează teme profunde legate de viață, durere, iubire și speranță, într-un context contemporan. Stilul narativ al lui Ioviță este sensibil, iar structura romanului se construiește pe un ton melancolic, dar cu o puternică doză de optimism în fața greutăților vieții. Coperta anterioară este multicoloră, titlul și autorul este scris cu culoare neagră. Coperta posterioară este de culoare albastru deschis, iar sus cu culoare neagră este scris o referință de Andrei Țurcanu.