Ediția conține o Postfață de Eugen Lungu, Aureliu Busuioc: tentația istoriei și aventura cinegetică. O primă „inducție” de umor în aceste istorioare se obține prin integrarea timpurilor, adică prin mixarea trecutului istoric cu prezentul. De regulă, efectul ilar „se naște” prin asocierea unui eveniment /fenomen/instituție din istoria veche cu un eveniment/fenomen/ instituție din actualitatea contemporană nouă. Textele din O sumă de cuvinte reiau, dintr-un unghi parodic, o serie de subiecte din O samă de cuvinte. Lexicul și stilistica, mimând zăbavnicul și legănatul discurs al vechilor cronicari, sporesc și mai mult randamentul umoristic. Cronicarul Neculce miza pe faptele alese, pritocite de oralitatea populară și păstrate în tezaurul memoriei colective (o samă de cuvinte), pe când Aureliu Busuioc răsucește același titlu în sens parodic, mizând pe suma lor, adică pe multiplul prostiei omenești și al altor lacune specifice ființei umane. Alte proze scurte: Madona bălții, Ce nu știu iepurii..., Bafta secretarului, La poalele Anzilor etc. Coperta anterioară a cărții este de culoare alb, gri deschis, autorul, titlul și editura sunt scrise în culoare alb-negru. În partea de jos, colț stânga este indicată Editura Știința. Pe coperta posterioară de culoare alb, este scrisă o notă de Eugen Lungu. În partea de jos a copertei posterioare este indicată Editura Știința.