Vas masiv, adânc, confecționat dintr-un trunchi de lemn, scobit și finisat manual. Forma alungită, cu marginile ridicate și capele ușor evazate; folosit în gospodăriile țărănești, în special pentru frămîntarea aluatului sau alte activități de preparare a pâinii. Datorită formei adînci și lungi, permitea o bună manipulare a aluatului și păstrarea acestuia la cald, învelit cu țesături. În unele gospodării era folosită și pentru depozitarea făinii sau pentru alte activităi casnice. Covata era un obiect indispensabil în gospodăria țărănească și era transmisă adesea din generație în generație. Avea o valoare practică, dar și simbolică, fiind legată de momentele de sărbătoare și de tradițiile culinare ale comunității. Este un simbol al vieții de familie și al ospitalității.