Instrument agricol tradițional folosit pentru plantarea semințelor, în special porumb, fasole sau alte culturi de primăvară. Componente: Cozi lungi de lemn – pentru manipulare ușoară de către agricultor Pâlnie metalică (buncăr) – în partea superioară, în care se pun semințele Tub sau ghidaj vertical – prin care semințele cad în sol Dispozitiv de deschidere/închidere – permite eliberarea unei semințe la o apăsare sau pas Țăranul manevra săjalca vertical, înfigând-o ritmic în sol. La fiecare apăsare, un mecanism simplu elibera o sămânță sau două în pământ. Era folosită individual, de obicei în echipă: un om mergea cu săjalca, altul acoperea sămânța cu sapa. Reprezintă un simbol al agriculturii de subzistență și al ingeniozității țărănești și este valoroasă ca piesă etnografică ce reflectă legătura directă a omului cu pământul și munca manuală.