Meșteșug tradițional, folosit pentru înhămarea animalelor de tracțiune, în special boi, dar și cai sau bivoli, la muncile agricole sau transport. Acesta este alcătuit dintr-o bară masivă de lemn, ușor curbată, cu două scobituri semicirculare ce se sprijină pe ceafa boilor. De o parte și de alta sunt introduse două tije metalice verticale (numite și „chei de jug”), cu inele superioare pentru prindere. La baza tijelor se află o bară transversală de lemn pentru stabilitate. Jugul era folosit la înhămarea a doi boi pentru tracțiunea plugului, a carului sau a altor unelte agricole. Se fixa ferm de gâtul animalelor, permițând transmiterea uniformă a forței de tracțiune, fiind indispensabil în agricultura tradițională. Jugul este una dintre cele mai vechi invenții agrare, utilizat de milenii în societățile agrare. Confecționat de obicei de meșteșugari locali, era adaptat la mărimea și forma boilor din gospodărie. Obiect de mare valoare etnografică, jugul ilustrează viața agrară tradițională, munca fizică a țăranului și simbioza dintre om și animal. Este reprezentativ pentru gospodăria țărănească și ocupațiile agricole preindustriale.