Aparat mecanic portabil, compus din două brațe (mânere) articulate, unite printr-un mecanism cu șurub la mijloc. Partea superioară prezintă un cap de tăiere format din două rânduri de lame dințate, care glisează lateral una peste cealaltă prin acționarea manuală a mânerelor. Instrument utilizat pentru tunderea părului. Era un instrument de bază în frizerii și pentru uz casnic înainte de răspândirea pe scară largă a mașinilor de tuns electrice. Acționat prin strângerea și eliberarea repetată a mânerelor, ceea ce generează o mișcare de forfecare rapidă a lamelor. Operațiunea este silențioasă, ne-electrică.
| Deținător |
MIESM - Muzeul de Istorie și Etnografie Slobozia Mare |
| Datare |
1950 - 1980 |
| Autor/Meșter |
Invenția originală a mașinii de tuns manuale îi este atribuită frizerului sârb Nikola Bizumić în jurul anului 1855. |
| Loc descoperire |
Slobozia Mare |
| Sit arheologic, Zonă etnografică |
Zona etnografică de Sud; moldoveni |
| Numărul de registru |
PMC-9777 |
| Proveniență |
Gospodărie rurală, Basarabia |
| Tehnică |
Turnare, asamblare |
| Domeniu |
ETN - Etnografie |
| Lungimea (Cm) |
15 |
| Lățime (Cm) |
4 |