Ploscă din lemn, cu corp rotunjit și ușor turtit lateral, bază plată și gât scurt prevăzut cu dop cilindric din lemn. Suprafața este netedă, cu urme vizibile de uzură și patină naturală, rezultată din folosirea îndelungată. Piesa este integral confecționată din lemn, fără elemente decorative, păstrând aspectul rustic specific obiectelor de uz gospodăresc. Plosca era utilizată pentru păstrarea și transportul lichidelor (apă, vin, rachiu). Obiect utilitar cu valoare simbolică, asociat ideii de ospitalitate, prietenie și comuniune. În cultura tradițională, plosca era adesea nelipsită la sărbători, hramuri și nunti, fiind purtată cu mândrie de bărbați la brâu.