Potcoavă – piesă semiovală, în formă de U, confecționată din metal, prevăzută cu găuri pentru cuie (caiele), care se fixează pe copitele animalelor de tracțiune, în special ale cailor, pentru a le proteja. Potcoava protejează copita animalului împotriva loviturilor, frecării cu solul, înțepăturilor și uzurii. Primele potcoave erau fixate cu zece caiele (cinci pe fiecare parte). Capetele acestora rămâneau ușor proeminente, sporind aderența și facilitând tracțiunea animalului. Istorie: Precursorul potcoavei a apărut în Antichitate, din nevoia de a proteja copitele cailor, fiind cunoscut sub denumirea de hipposandală. Romanii și grecii utilizau pentru cai încălțări din piele prevăzute cu elemente metalice. Acestea aveau forma unor sandale, confecționate inițial din iarbă împletită, apoi din piele și, ulterior, din metal. La fel ca hipposandalele romane, ele erau fixate de picior cu ajutorul unor curele. În timp, au fost dezvoltate alte metode de fixare, care nu mai necesitau folosirea curelelor. Călăreții din Asia antică confecționau pentru cai sandale din trestie sau chiar cizmulițe din piele. Potcoava în forma cunoscută astăzi a apărut în Europa în jurul secolului al V-lea d.Hr. Până în jurul anului 1000, în Europa erau utilizate pe scară largă potcoave din fier prevăzute cu orificii pentru caiele. Afirmația potrivit căreia potcoava modernă ar fi fost inventată de Oscar E. Brown în 1892 necesită precizare: Oscar E. Brown a brevetat un model îmbunătățit de potcoavă, însă nu este considerat inventatorul potcoavei moderne, aceasta fiind folosită în Europa cu multe secole înainte.