Roata de tors – piesă din lemn, care face parte din categoria uneltelor tradiționale utilizate în industria casnică textilă. Era folosită pentru obținerea firelor de diferite grosimi din caiere de lână, cânepă sau in, prin răsucirea fibrelor. Roata este alcătuită dintr-un disc cu 16 spițe strunjite, montat pe un suport cu patru picioare (neoriginale) și acționat cu ajutorul unei pedale. Pe laterale prezintă două brațe verticale, care susțin manivela și mecanismul roții. Discul este prevăzut cu un canal prin care se transmite mișcarea de rotație de la pedală la mosor. Mosorul, pe care se înfășura firul obținut din caierul așezat pe furca de tors, este alcătuit dintr-o tijă metalică prevăzută cu orificii pentru trecerea firului, cârlige metalice fixate pe brațe de lemn pentru dirijarea acestuia și roți din lemn pentru susținerea mosorului și întinderea curelei de transmisie (care lipsește). Roțile de tors erau realizate în ateliere meșteșugărești și au contribuit la ușurarea muncii de tors. Prin acționarea pedalei, mecanismul era pus în mișcare, iar fibrele de lână, cânepă sau in erau transformate în fire utilizate ulterior la țeserea pânzeturilor și confecționarea diferitelor împletituri.