Seceră tradițională, obiect agricol de mici dimensiuni, folosit în gospodăriile rurale pentru recoltarea manuală a cerealelor (grâu, secară, orz), precum și a ierburilor. Este alcătuită dintr-o lamă curbată, confecționată din fier forjat, bine ascuțită pe partea interioară a curburii, și un mâner scurt din metal (partea din lemn lipsește), ergonomizat pentru a fi ținut cu o singură mână.
Prin forma sa curbată, se permite o tăiere eficientă prin tragere, cu mișcări scurte și rapide.
Secera este un simbol al muncii agricole tradiționale și al sezonului de seceriș, având și valențe simbolice în cultura populară. A fost folosită pe scară largă în satele din Basarabia până în prima jumătate a secolului XX, fiind treptat înlocuită de coasă și unelte mecanizate.
Deținător |
MIESM - Muzeul de Istorie și Etnografie Slobozia Mare |
Datare |
1938 |
Autor/Meșter |
Meșteri locali |
Loc descoperire |
Slobozia Mare |
Sit arheologic, Zonă etnografică |
Zona de Sud a Republicii Moldova |
Numărul de registru |
PMC-1659 |
Proveniență |
Republica Moldova, r.Cahul, s. Slobozia Mare |
Tehnică |
Ciocănire, nituire |
Domeniu |
ETN - Etnografie |
Lungimea (Cm) |
38 |
Dimensiuni (suplimentare) |
10 l |