Rîșnița manuală este un dispozitiv tradițional de măcinat boabe de cereale (grâu, porumb, secară), confecționat integral din piatră de moară, dură și rezistentă. Obiectul este format din piatră mobilă, ce are în centru un orificiu prin care se toarnă cerealele și este prevăzută cu un mâner din lemn sau metal, folosit pentru rotirea manuală. Prin rotirea pietrei superioare peste cea inferioară, boabele se zdrobesc și se transformă în făină sau mălai, care se adună la marginea pietrei de jos. Folosită în gospodăriile țărănești, rîșnița era indispensabilă pentru obținerea făinii de uz casnic. Funcționa prin forța brațului, fiind un proces lent, dar eficient. Această unealtă reflectă modul de viață autosuficient al comunităților tradiționale, în care hrana era preparată din ingrediente produse și procesate în gospodărie. Astăzi, rîșnițele manuale din piatră sunt piese de patrimoniu etnografic, simboluri ale muncii și ingeniozității din mediul rural.