Fluierul tradițional este un instrument muzical confecționat de către ciobani, din lemn de soc, prun, cais, sau cireș. Fluierul este prevăzut la unul din capete cu un muștiuc cu vrană, prin care interpretul suflă aerul în interior. Acest dispozitiv de fluierat este compus dintr-un dop cilindric de lemn cu o lungime de 15-25 mm, trunchiat pe verticală și montat în capătul de sus al tubului. Între partea trunchiată a dopului și peretele tubului se formează un canal de suflare a aerului. La o distanță egală cu lungimea dopului e tăiată o gaură dreptunghiulară, capătul ascuțit al căreia servește pentru despicarea șuvoiului de aer suflat și se numește dinte sau ancie.