Chirca, unealtă meșteșugărească datând de la începutul secolului al XX-lea, este un instrument manual utilizat în special în prelucrarea lemnului și în activități de construcție tradițională, având rolul de a fixa, ajusta sau lovi controlat diferite piese în procesul de lucru. Construcția sa simplă, alcătuită dintr-un corp solid din lemn și uneori întărit cu inserții metalice, reflectă funcționalitatea directă și adaptarea la nevoile practice ale meșteșugarilor. Forma ergonomică permite transmiterea eficientă a forței, fiind utilizată în operațiuni care necesită precizie și rezistență mecanică.