Mandibula este masivă și îngroșată. Înălțimea ei se mărește brusc la nivelul m1, iar înălțimea minimă la marginea posterioară la p2. Înainte de p2 înălțimea ramurei ascendente se mărește ceea ce este legat de dimensiunile mari a caninului inferior. Simfiza e scurtă, marginea posterioară a ei se află la nivelul mijlociu la p2. Ramura scendentă e slab înclinată posterior și formează cu ramura orzontală un unghi de 87 grade. Cabibul este masiv, este slab curbat posterior, în secțiune este oval. Între canin și p2 este prezentă o diastemă scurtă: 12-13 mm. Raportul lungimii m1/p4: 106 % și m1/p1: 31 %. Dinocrocuta robusta din Moldova se caracterizează prin dimensiuni mari și un aparat dentar robust. Diferența între Dinocrocuta robusta și alte hiene cunoscute din fauna Miocenului Lumii Vechi este prezentată în lucrarea A.N. Lungu (1978).