Ghiocelul de baltă se găsește în Europa intreagă și în Asia de Sud-Vest, până în nordul Iranului. El crește în zone mai umede decât lușca (ghiocelul bogat, Leucojum vernum), de exemplu pe câmpii umede.
Ghiocelul de baltă este o plantă erbacee perenă, care crește până la o înălțime de 60 cm, cu bulbi subterani, trei până la cinci frunze liniare cu o lungime până la 50 cm și lățime de 2 cm, și o tulpină lipsită de frunze, cu între trei și șapte flori în vârf, sub formă de clopot. Florile au șase petale uniforme, albe cu o pată verde in vârf, și sunt mai mici decât florile luștelor.
Planta înflorește între martie și mai (aproape până în vară, de unde i se trage denumirea aestivum - de vară). Fructul este o capsulă verde, care conține numeroase semințe negre.
Leucojum aestivum L. crește în grupuri a câte 5-25 de exemplare, formând pâlcuri de 5-10m în diametru. Se înmulțește prin semințe și prin bulbi. Specie higromezofilă, plantă decorativă, medicinală înscrisă în Cartea Roșie.
Deținător |
MTED - Muzeul Ținutului Edineț
|
Loc descoperire |
or. Edineț |
Numărul de registru |
PMC-280 |
Domeniu |
STN - Științele Naturii |
Categorie |
Botanică |
Înalțimea (mm) |
Î-260mm |